gĭolar - explicat in DEX

giolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

giolar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
giolar, giolari s. m. hoț.

giolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

giolar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
giolar m. cel ce dă puiu de giol.

gĭolar (Dicționaru limbii românești, 1939)
gĭolár m. (d. gĭol). Vest. Acela care joacă foarte bine la arșice orĭ la bile și, pin [!] urmare, ĭa toate arșicele saŭ bilele adversaruluĭ. – În est cĭolar. V. nucar și as.