găteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂTEÁLĂ, găteli, s. f. Faptul de
a (se) găti; (
concr.) ceea ce servește cuiva spre a (se) găti, spre a (se) împodobi. –
Găti +
suf. -eală.găteală (Dicționaru limbii românești, 1939)găteálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te găti de a-țĭ face toaleta, vorbind de femeĭ. Ceĭa ce servește la toaletă (gĭuvaĭerurĭ, rochiĭ ș. a.).
găteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găteálă s. f.,
g.-d. art. gătélii; pl. gătéligăteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găteală f.
1. acțiunea de a se găti;
2. mijloc și mod de gătit, toaletă.