găsitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂSITÓR, -OÁRE, găsitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care a găsit un obiect pierdut. –
Găsi +
suf. -tor.găsitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)găsitor, găsitori s. m. (intl.) câine polițist.
găsitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găsitór s. m.,
pl. găsitóri