găselniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂSÉLNIȚĂ1, găselnițe, s. f. Fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor
(Galleria melonella). – Din
bg. găsenica „omidă” (după derivatele în
-elniță).
găselniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂSÉLNIȚĂ2, găselnițe, s. f. (
Fam.) Situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.). –
Găsi +
suf. -elniță.găselniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)găsélniță (găsélnițe), s. f. – Fluture, molia-stupilor, Galleria mellonella.
Sb. gusjelnica, bg. găšenica (Tiktin).
găselniță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)găselniță, găselnițe s. f. 1. situație de efect găsită și exploatată de un artist (
scriitor, regizor etc.) într-o operă artistică.
2. (
peior.) șmecherie ieftină / de prost gust.
găselniță (Dicționaru limbii românești, 1939)1) găsélniță f., pl.
e (bg.
gysénica și
vy-, rut.
gusenicĕa și
gusilinicĕa, d. vsl.
gonsenica și
von-, omidă. Cp. cu
velniță și
vîrtelniță).
Munt. Un fluture mic care zboară numaĭ seara, ĭar ziŭa sta ascuns (
achrónia alveolária). Din oŭăle luĭ ĭese [!] niște larve care infectează mĭerea și larvele de albină (care mor) și rod faguriĭ. Stupiĭ sistematicĭ sufere [!] maĭ puțin de aceștĭ fluturĭ. – În Mold.
căsélniță (pop.
căsăl-). Forma
găzălniță în Neam. Rom. Pop. 2, 508 și 4, 302. V.
cîșiță și
codat.găselniță (Dicționaru limbii românești, 1939)2) găsélniță f., pl.
e (d.
găsesc).
Munt. Iron. Boală grea imaginară:
țipă par´că l-a găsit găselnița!găselniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găsélniță (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. găsélniței; pl. găsélnițegăselniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găselniță f. vierme ce se face în stupul slab și care mănâncă mierea
(Galleria mellonella). [Bulg. GĂSĬENĬȚA, omidă].