gărdurariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii
(Lycium halimifolium). –
Garduri (
pl. lui
gard) +
suf. -ariță.gărdurariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gărduráriță s. f.,
g.-d. art. gărduráriței; pl. gărdurárițe