gărdui - explicat in DEX

gărdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂRDUÍ, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui.

gărdui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gărdui, gărduiesc v. t. a aresta, a închide.

gărdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiésc, imperf. 3 sg. gărduiá; conj. prez. 3 să gărduiáscă

gărduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gărduì v. a îngrădi cu gard, a împrejmui: o grădină gărduită cu zid de aramă ISP.