gălbiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLBÍU, -ÍE, gălbii, adj. (
Pop.) Gălbui. ♦ Bălai, blond. –
Galben +
suf. -iu.gălbiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gălbíu (
pop.)
adj. m.,
f. gălbíe; pl. m. și
f. gălbíigălbiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)gălbíŭ, -íe (est) și
gălbúĭ, -úĭe (vest) adj. Cam galben (vorbind de pene, stofe ș. a., nu de fața unuĭ bolnav).