gălbior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLBIÓR, -OÁRĂ, gălbiori, -oare, adj.,
s. m. (
Pop.)
1. Adj. Diminutiv al lui
galben (
1). ♦ Bălai, blond.
2. S. m. Diminutiv al lui
galben (
3); gălbenaș [
Pr.:
-bi-or] –
Galben +
suf. -ior.gălbior (Dicționaru limbii românești, 1939)gălbiór, -oáră adj. Cam galben. S. m.
Pop. Gălbiorĭ, roșioriĭ din regimentu I, a căruĭ coloare [!] distinctivă față de celelalte regimente e galbenă.
Est. Urechĭușă orĭ dreahlă, un fel de hrib.
gălbior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gălbiór1 (
pop.)
(-bi-or) adj. m.,
pl. gălbióri; f. gălbioáră, pl. gălbioáregălbior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gălbiór2 (-bi-or) s. m.,
pl. gălbiórigălbior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gălbior a. gălbuiu. [Contras din
gălbinior].