găitănărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (
înv.) Locul în care se făceau sau se vindeau găitane. [
Pr.:
gă-i-] –
Găitănar +
suf. -ie.găitănărie (Dicționaru limbii românești, 1939)găitănăríe f. Industria, negustoria saŭ prăvălia găitănaruluĭ. V.
pasmanterie.găitănărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găitănăríe (
înv.)
(gă-i-) s. f.,
art. găitănăría, g.-d. art. găitănăríei; pl. găitănăríi, art. găitănăríile