găitănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (
înv.) Fabricant sau negustor de găitane (
1). [
Pr.:
gă-i-] –
Găitan +
suf. -ar.găitănar (Dicționaru limbii românești, 1939)găitănár m. (d.
găitan). Fabricant orĭ vînzător de găitane, ceaprazar. V.
pasmantier.găitănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găitănár (
înv.)
(gă-i-) s. m.,
pl. găitănárigăitănar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găitănar m. fabricant sau vânzător de găitane.