găinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂINĂRÍE1, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau,
p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [
Pr.:
gă-i-] –
Găină +
suf. -ărie.găinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂINĂRÍE2, găinării, s. f. (
Fam.) Furt de găini;
p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [
Pr.:
gă-i-] –
Găinar +
suf. -ie.găinărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)găinărie, găinării s. f. 1. furt de găini
2. furt de lucruri mărunte
3. afacere ilicită de mică amploare
găinărie (Dicționaru limbii românești, 1939)găinăríe f. Cotineață, coteț de păsărĭ.
Fig. Iron. Faptă de găinar.
găinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găinăríe (gă-i-) s. f.,
art. găinăría, g.-d. art. găinăríei; pl. găinăríi, art. găinăríilegăinărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găinărie f. coteț de găini.