gâzuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GÂZÚȚĂ,gâzuțe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuliță. – Gâză + suf. -uță.
gâzuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe