gâtuì - explicat in DEX

gâtui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GÂTUÍ, gâtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui.

gâtui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie

gâtuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gâtuì v. a strânge de gât, a sugruma.