gâtuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [
Pr.:
-tu-i-] –
Gâtui +
suf. -tură.gâtuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâtuitúră (-tu-i-) s. f.,
g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri