gâtlej (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (
1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. –
Gâlt (
înv. „gât” <
sl.) +
suf. -ej.gâtlej (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâtléj (gâ-tlej) s. n.,
pl. gâtléjurigâtlej (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâtlej n.
1. partea interioară a gâtului la om;
2. gura fiarelor. [Vechiu-rom.
gâltej (Dosofteiu), din
gâlt, v.
gât)].