gârnițet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRNIȚÉT, gârnițete, s. n. Pădure în care predomină gârnița. –
Gârniță +
suf. -et.gârnițet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GÂRNIȚÉT (‹
gârniță)
s. n. Pădure în care predomină gârnița. În România se află cele mai întinse și mai bine dezvoltate
g. din Europa (
ex. pădurea Seaca-Optășani,
jud. Olt).
gârnițet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gârnițét (
reg.)
s. n.,
pl. gârnițéturi