gârlici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRLÍCI, gârliciuri (gârlice), s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță.
2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. – Din
scr. grlič „gât de sticlă”.
gârlici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gârlíci, gârlíciuri, s.n. (reg.)
1. intrare strâmtă într-un beci (pivniță), într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră.
2. locul pe unde ies oile la muls; strungă.
3. jgheabul teascului de struguri.
4. gura de la mijlocul pietrei alergătoare prin care ies grăunțele și trec între celelalte două pietre.
gârlici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gârlíci (-ciuri), s. n. –
1. Intrare, coridor, prispă, pridvor. –
2. Gît de sticlă. –
3. Orificiul pătrat al măselei. –
4. Gaură pe fundul năvodului.
Sb. grlič „beregată” (DAR),
cf. gîrlă, gîrliță.gârlici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gârlíci s. n.,
pl. gârlíciuri