gârgâr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRGÂR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. –
Et. nec.gârgâr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gârgấr s. n.,
pl. gârgấre