gârbovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV.
Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊
Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din
gârbov.gârbovi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GÂRBOVI, com. în
jud. Ialomița; 4.649
loc. (1995).
Expl. de gaze naturale. Stație de
c. f.gârbovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gârboví (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. gârbovéște, imperf. 3
sg. gârboveá; conj. prez. 3
să gârboveáscă