gârbov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din
bg. gărbav.gârbov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gấrbov adj. m.,
pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbovegârbov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gârbov a. cocoșat de bătrânețe. [Slav. GRŬBAVŬ].