gândac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse:
gândac-de-casă (sau
-de-bucătărie, -negru) = șvab
1;
gândac-de-frasin (sau
gândacul-frasinului) = cantaridă;
gândac-de-mai = cărăbuș;
gândac-de-făină = morar;
gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor
(Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. –
Cf. scr. gundelj.gândac (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)gândác, -i, s.m. – Șarpe: „Așa să nu margă nici mușcatu / A gândacului, / Da să crepe capu lui…” (Papahagi 1925: 283). – Cf. srb. gundelj (DEX).
gândac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gândác s. m.,
pl. gândácigândac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gândac m.
1. numele popular al coleopterelor:
gândaci de bucătărie, de turbat; 2. larvele viermelui de mătase. [Cf. serb. GUNDO, gândac].