gâlgâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂLGÂÍ, gâlgâi, vb. IV.
1. Intranz. (Despre lichide, la
pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.;
p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic.
2. Tranz. (
Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). –
Gâl-g[âl] +
suf. -âi.gâlgâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâlgâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gấlgâie, imperf. 3
sg. gâlgâiá; conj. prez. 3
să gấlgâie