gâlcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂLCĂ, gâlci, s. f. (
Pop.)
1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (
concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări;
p. gener. umflătură (sub piele).
2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din
bg. glăki.gâlcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gâlcă, gâlci I s. f. pl. (pop.) amigdalită.
II adj. invar. (
d. oameni) prost, nerod.
gâlcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gấlcă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. gấlcii; pl. gâlcigâlcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâlcă f.
1. umflătură mai ales la gât;
2. pl. amigdale. [Cf. slav. GALKA, gălușcă].