gâdilătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de
a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [
Var.:
gâdilitúră s. f.] –
Gâdila +
suf. -ătură.gâdilătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâdilătúră s. f.,
g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri