gâdilici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂDILÍCI s. n. (
Pop. și
fam.; în
expr.)
A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbește (prea) mult, care nu se poate abține să nu vorbească. –
Gâdila +
suf. -ici.gâdilici (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gâdilici, gâdilici s. m. meșter sau ucenic care lucrează încet.
gâdilici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâdilíci (
pop.,
fam.)
s. n.