guvernământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUVERNĂMÂNT, (
2)
guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma)
Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat.
2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din
fr. gouvernement.guvernământ (Dicționar de neologisme, 1986)GUVERNĂMÂNT s.n. 1. (
Rar) Puterea executivă a unui stat; guvern. ◊
Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat.
2. (
În unele țări) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. [Pl.
-minte. / cf. fr.
gouvernement].
guvernământ (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUVERNĂMÂNT s. n. 1. guvernare. ♦ formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. (< fr.
gouvernement)
guvernământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guvernămấnt s. n., (unități teritorial-administrative)
pl. guvernămínteguvernământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guvernământ n. gubernie.