guvern (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUVÉRN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din
guverna (derivat regresiv).
guvern (Dicționar de neologisme, 1986)GUVÉRN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it.
governo, fr.
gouverne(ment)].
guvern (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUVÉRN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)
guvern (Dicționaru limbii românești, 1939)*guvérn n., pl.
e (d. fr.
gouvernement și it.
governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament [!]:
guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu:
guvern conservator.guvern (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guvérn s. n.,
pl. guvérne (dar:
Guvernul României)
guvern (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guvern n.
1. constituțiunea unui Stat:
guvern monarhic; 2. cei ce guvernează:
guvern liberal.