guvernor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUVERNÓR, guvernori, s. m. Persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din
fr. gouverneur.guvernor (Dicționar de neologisme, 1986)GUVERNÓR s.m. (
Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educarea și cu supravegherea unui tânăr nobil sau a unui fiu de domnitor. [< fr.
gouverneur].
guvernor (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUVERNÓR s. m. persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr (nobil). (< fr.
gouverneur)
guvernor (Dicționaru limbii românești, 1939)*guvernór m. (fr.
gouverneur, care e forma fr. îld. rom.
guvernator). Pedagog, educator (al unuĭ băĭat de om bogat).
guvernor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guvernór (rar)
s. m.,
pl. guvernóriguvernor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guvernor m. cel ce dirijează în familie educațiunea unui băiat.