guvernator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie.
2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. –
Guverna +
suf. -tor.guvernator (Dicționar de neologisme, 1986)GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ținut, al unei colonii etc. numit de șeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui.
2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [<
guverna +
-tor].
guvernator (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUVERNATÓR s. m. 1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului. 2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. (< it.
governatore)
guvernator (Dicționaru limbii românești, 1939)*guvernatór m. Acela care guvernează o colonie, o provincie, un oraș fortificat, un mare stabiliment:
guvernatoru bănciĭ Naționale a Româniiĭ.guvernator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guvernatór s. m.,
pl. guvernatóriguvernator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guvernator m.
1. cel ce guvernează o provincie, cel ce comandă o cetate;
2. director financiar:
guvernatorul Băncei.