guverna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUVERNÁ, guvernez, vb. I.
Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (
Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din
fr. gouverner.guverna (Dicționar de neologisme, 1986)GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor.
2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr.
gouverner, it.
governare].
guverna (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr.
gouverner)
guverna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor.
Lat. gubernare, fr. gouverner. –
Der. guvern, s. n., din
it. governo; gubernie, s. f. (
înv., guvern; provincie din Rusia), din
rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din
fr. gouvernement; guvernabil, adj.;
guvernamental, adj.;
guvernor, s. m.;
guvernantă, s. f.;
guvernant, s. m., toate din
fr.guverna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guverná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
guverneázăguvernà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija:
a guverna un Stat.