gușter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÚȘTER, (
I)
gușteri, s. m., (
II, III)
guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte
(Lacerta viridis). II. S. n. (
Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor.
III. S. n. (
Med.;
pop.) Crup. – Din
bg.,
scr. gušter.