gurmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÚRMĂ, gurme, s. f. Boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni. – Din
fr. gourme.gurmă (Dicționar de neologisme, 1986)GÚRMĂ s.f. (
Vet.) Boală infecțioasă a mânjilor, manifestată prin scurgere nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. [< fr.
gourme].
gurmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GÚRMĂ s. f. boală infecțioasă a mânjilor prin scurgerea nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. (< fr.
gourme)
gurmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gúrmă (boală)
s. f.,
g.-d. art. gúrmei; pl. gúrme