gurluit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GURLUÍT s. n. Faptul de
a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei și de turturele. –
V. gurlui.gurluit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gurluít s. n.