gurluire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GURLUÍRE,gurluiri, s. f. Acțiunea de a gurlui și rezultatul ei. – V. gurlui.
gurluire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gurluíre s. f., g.-d. art. gurluírii; pl. gurluíri