gurăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GURĂÍ, pers. 3
gúrăie, vb. IV.
Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. –
Gură +
suf. -ăi.gurăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gurăí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
gúrăie, imperf. 3
sg. gurăiá; conj. prez. 3
să gúrăie