gulerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GULERÁT, -Ă, gulerați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (
Peior.) (Persoană) care poartă guler (scrobit). ♦ (Funcționar, militar) care este îmbrăcat în uniformă;
fig. (persoană) care aparținea claselor dominante (având o atitudine arogantă, sfidătoare).
2. Adj. (Despre animale) Care are o dungă albă în jurul gâtului. – Din
guler.gulerat (Dicționaru limbii românești, 1939)gulerát, -ă adj. Care are guler, vorbind maĭ ales de ceĭ în uniformă.
Iron. Cĭocoĭ gulerat, agent fiscal în uniformă:
am plătit ca să nu maĭ văd gulerațiĭ ceĭa la poarta mea! Cîne [!], porumb gulerat, care are în prejuru [!] gîtuluĭ păr saŭ pene de altă coloare [!].
gulerat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gulerát adj. m.,
s. m.,
pl. guleráți; adj. f.,
s. f. gulerátă, pl. gulerátegulerat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gulerat a.
1. care poartă un guler;
2. fig. obraznic:
ciocoiu gulerat; 3. se zice de câinii cari au în jurul gâtului o vargă colorată. ║ m.
pop. sergent de oraș, gardist.