guler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ◊
Expr. A lua (sau
a apuca) (pe cineva)
de guler =
a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța;
b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă.
2. Spumă care se formează la gura paharului de bere.
3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din
magh. gallér.guler (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gúler (gúlere), s. n. –
1. Fîșie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămașă. –
2. (
Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. –
3. Parte cilindrică a cartușului sau proiectilului.
Mag. gáller, din
it. collare (Cihac, II, 502; DAR; Gáldi,
Dict., 91). –
Der. gulerat, adj. (cu guler alb;
s. m., funcționar, reprezentant al autorității).
guler (Dicționar de argou al limbii române, 2007)guler, gulere s. n. 1. strat de spumă format de berea turnată în halbă sau pahar.
2. (
glum.) prepuț.
guler (Dicționaru limbii românești, 1939)gúler n., pl.
e (ung.
gallér, sîrb.
koler, d. it.
collare, care e lat.
collare, zgardă, d.
collum, gît. V.
colier). Partea cămășiĭ (mobilă orĭ fixă) orĭ a haĭneĭ care înconjoară gîtu.
Est. Cerbice, pĭesa juguluĭ de la ceafă.
A lua pe cineva de guler, a-l unfla [!], a-l înhăța violent.
Bere cu guler, pahar de bere cu prea multă spumă. V.
colan, salbă.guler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gúler s. n.,
pl. gúlereguler (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guler n. partea cămășei sau a hainei ce înconjură gâtul. [Ung. GALLÉR].