gruieț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRUIÉȚ,gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.
gruieț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe