gruie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GRÚIE, gruie, s. f. (
Reg.) Cocor. –
Lat. grus, gruis.gruie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.).
2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din
fr. grue.gruie (Dicționar de neologisme, 1986)GRÚIE s.f. (
Mar.) Macara întrebuințată la încărcarea și descărcarea vapoarelor. [Pl. invar., var.
grui s.n. / < fr., it.
grue].
gruie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRÚIE s. f. 1. macara la încărcarea și descărcarea navelor. 2. (cinem.) suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. (< fr.
grue)
gruie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grúie (cocor)
s. f.,
art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie