grozăvie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie.
2. (
Concr.) Lucru sau ființă îngrozitoare.
3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvenie.
4. (
Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvenie. –
Grozav +
suf. -ie.