grozav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor.
2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare.
Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de...
3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊
Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊
Expr. (Substantivat)
A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din
bg. grozav.