gropușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GROPUȘOÁRĂ,gropușoare, s. f. Diminutiv al lui groapă; gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară
gropușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gropușoáră s. f., g.-d. art. gropușoárei; pl. gropușoáre