greieruș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GREIERÚȘ,greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.
greĭeruș(Dicționaru limbii românești, 1939) greĭerúș m. Greĭer mic.
greieruș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) greierúș s. m., pl. greierúși
greieruș(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) greieruș m. 1. greier mic; 2. pl. fig. gărgăuni.