greime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREÍME s. f. (
Înv.)
1. Greutate (
I 1).
2. Mulțime (de ființe);
spec. grosul unei armate. –
Greu +
suf. -ime.greime (Dicționaru limbii românești, 1939)greíme f.
Vechĭ. Greutate, povară. Grosu (greu, duiumu) armateĭ.
Azĭ. Rar. Nord. Vreme grea, furtună. – Și
grăime (ca
trăime față de
treime). La Cant. și
greuime și
greuință.greime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)greíme (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. greímii