greierel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GREIERÉL,greierei, s. m. Diminutiv al lui greier; greieruș. [Pr.: gre-ie-. – Var.: (reg.) grierél s. m.] – Greier + suf. -el.
greierel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii