gratulà - explicat in DEX

gratula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

gratula (Dicționar de neologisme, 1986)
GRATULÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) felicita. [Cf. germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari].

gratula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)

gratula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gratulà v. a felicita.