gratitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. (
Livr.) Recunoștință. – Din
fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.gratitudine (Dicționar de neologisme, 1986)GRATITÚDINE s.f. Recunoștință. [< lat.
gratitudo, cf. fr.
gratitude].
gratitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRATITÚDINE s. f. recunoștință. (< fr.
gratitude, lat.
gratitudo)
gratitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)*gratitúdine f. (după
ingratitudine; fr.
gratitude). Recunoștință, recunoașterea uneĭ binefacerĭ primite.
gratitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gratitúdine s. f.,
g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdinigratitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gratitudine f. recunoștință pentru o binefacere primită.