gratula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRATULÁ, gratulez, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din
lat. gratulari, it. gratulare.gratula (Dicționar de neologisme, 1986)GRATULÁ vb. I. tr., refl. (
Rar) A (se) felicita. [Cf. germ.
gratulieren, it.
gratulare, lat.
gratulari].
gratula (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ.
gratulieren, it.
gratulare, lat.
gratulari)
gratula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gratulá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
gratuleázăgratulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gratulà v. a felicita.