gratinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de
a gratina și rezultatul ei. –
V. gratina.gratinare (Dicționar de neologisme, 1986)GRATINÁRE s.f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. ♦ Formarea unei cruste rumene la suprafața preparatelor culinare prin expunere la temperatură ridicată în cuptor. [<
gratina].
gratinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gratináre s. f.,
g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri