grafolog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GRAFOLÓG, -OÁGĂ, grafologi, -oage, s. m. și
f. V. grafolog.grafolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din
fr. graphologue.grafolog (Dicționar de neologisme, 1986)GRAFOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în grafologie. [Cf. fr.
graphologue].
grafolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAFOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în grafologie. (< fr.
graphologue)
grafolog (Dicționaru limbii românești, 1939)*grafológ, -oágă s. (d.
grafologie). Care se ocupă de grafologie.
grafolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grafológ s. m.,
pl. grafológi